Fiabe e Racconti popolari siciliani

Eroe lotta col mostro

Dalla raccolta in quattro volumi di Fiabe, novelle e racconti popolari siciliani che Giuseppe Pitrè diede alle stampe nel 1875. Fiabe e racconti in dialetto siciliano, trasposte sulla pagina così come le aveva ascoltate dalla viva voce dei suoi novellatori e e delle sue novellatrici: un'operazione condotta con uno scrupolo che non ha l'eguale in nessun altro repertorio della fiaba europea, nemmeno in quello dei fratelli Grimm.

Online Fiabe Novelle e Racconti popolari siciliani in dialetto(Progetto Manuzio)

Perodi Emma: Le novelle della nonna

€8,00
Newton Compton 2003 pagine 550, Rilegato con copertina, come nuovo

Recensione




Alcuni racconti popolari siciliani di Giufà nei racconti popolari siciliani raccolti da Giuseppe Pitrè


Giufà e lu Judici.


Si cunta ca Giufà 'na matina si nni ij' a finocchi(a raccogliere finocchi) , e ad arricuglìrisi a lu paisi si arridducì' di notti; nna mentri caminava cc'era la Luna ed era annuvulata, e la Luna affacciava e cuddava; s'assetta 'n capu 'na petra e si minti a taliari la Luna ca affacciava e cuddava(si nascondeva dietro le nubi), e cci dicía quann'affacciava: – «Affaccia, affaccia;» quannu cuddava cci dicía: – «Codda, codda,» e 'un allintava(smetteva) di diri: « Affaccia affaccia! codda codda!» 'Ntantu ddà sutta la via cc'eranu du' latri ca scurciava nu 'na vitedda, ca l'avianu arrubbatu; quannu 'ntisiru diri: – «Affaccia e codda,» si scantavanu ca vinía la Ghiustizia; appizzanu a cùrriri(cominciano a darsi a darsi a gambe)e lassanu la carni. Giufà quannu vitti curriri a li du latri, ij' a vìdiri chi cc'era, e trova la vitedda scurciata; piglia lu cutieddu, accumencia a tagliari carni e nni jinghi(e ne riempì) lu saccu e si nni va: arrivannu nni sò mà'(madre): – «Mà', apriti.» Sò matri cci dici:– «Pricchì vinisti accussì notti(tardi)?» – «Vinni notti ca purtavu la carni e dumani l'âti a vìnniri tutta(la dovete vendere), ca li dinari mi sièrvinu.» Cci dissi sò matri: – «Dumani ti nni va' di fora arrieri(te ne vai per i fatti tuoi fuori dai piedi), ca ia vinnu la carni.» Quannu la matina fu juornu Giufà si nni ij' di fora, e sò matri vinnì' tutta la carni. La sira vinni Giufà e cci dissi: – «Mà' la vinnistivu la carni?» – «Sì, la detti a cridenza a li muschi.» – «E li grana(i denari)quannu vi l'hannu a dari?» – «Quannu l'hannu.» 'Nquà passàru ottu jorna, e dinari li muschi 'un ni purtavanu; si parti Giufà e va nni lu Judici e cci dici: – «Signuri Jùdici, vuogliu fatta ghiustizia, ca detti la carni a cridenza a li muschi e 'un hannu vinutu a pagarimi.» Lu Jùdici cci dissi: – «Ti dugnu pri sintenza ca unni li vidi l'ammazzi.» Ghiustu ghiustu(Nel frattempo)posa 'na musca supra la testa di lu propria Jùdici, Giufà appizza c'un pugnu(sferra un pugno) e cci rumpi la testa a lu Judici.
Da Casteltermini: Raccontato da Giuseppe La Duca, e fatto raccogliere dal sig. Gaetano Di Giovanni.


Canta-la-notti

'Na vota la matri di Giufà aveva un gaddu. 'Na jurnata lu cucíu e si lu manciaru a tavula. Giufà, ca nu nn'avía manciatu mai, cci piacíu e cci spijau a sò matri: comu si chiamava. Sò matri cci dis si: Canta-la-notti( ndr:perchè il gallo canto alle primissime luci dell'alba). 'Na siritina Giufà vitti un puvireddu chi cantava darreri 'na porta; pigghia un cuteddu, cci l'azzicca 'nta lu cori, si lu càrrica e si lu porta a la sò casa, e cci dici a sò matri: – «Mamma, l'haju purtatu lu Canta-la-notti.» La matri vidennu a ddu mortu si misi 'n cunfusioni, e pigghia lu mortu e lu jetta 'ntra lu puzzu. La Giustizia accuminzau a circari di chiddu ch'avía statu ammazzatu; e Giufà, cci dissi ca l'aveva ammazzatu iddu e ca cci l'a vía purtatu a sò matri pi fariccillu cociri(per farglielo cuocere e per mangiarlo). La matri comu sappi sta cosa subbitu scanna un crastu ch'avia, e cci lu jetta supra lu mortu nna lu puzzu. Nna metri, veni Giufà cu la Giustizia. Idda spija si Giufà avía purtatu un mortu, e sò matri cci dici, ca avía purtatu un crastu fitusu, e cci l'aveva jittatu 'nta lu puzzu. Unu di la Giustizia si cala 'nta lu puzzu e tuccannu tuccannu vitti pilu(peluria, vello). E cci spijau a li parenti di lu mortu ca eranu supra: – «Chi è? pilusu?» – «Forsi 'nta lu pettu.» Tuccannu tuccannu vidi quattru pedi. – «Chi havi quattru pedi?» – «Havi du' pedi e du' manu.» Tantiannu tantiannu(testando con le mani)vidi ca havi du' corna e spija: – «Ch'avia du' corna?» Ddocu s'addunanu ch'era buffuniata(raccontato dalla novellatrice palermitana Rosa Brusca).

Gìufà e lu Cardinali.

Si riccunta e cc'era 'na vota e cc'era Giufà. Sò matri 'na jurnata, pi scapularisillu di supra li costi(per levarselo di torno) cci dissi: – «Vattinni a caccia, va' pigghia un cardidduzzu (cardellini).» Pigghiasi(Si piglia)la scupetta, caminannu: – «E quali sunnu li cardiddi, matri? jeu 'un li canusciu.»– «O bestia! mancu sai quali sunnu li cardiddi? sunnu chiddi chi hannu la testa russa!» Giufà si ha pigghiatu la scupetta e si 'nn'ha jutu a caccia fora li porti(fuori le porte). Camina e camina, arriva 'nta 'na chiusa, e dda a cu' vitti? vitti a un Cardinali chi stava passiannu. Comu cci vitti la cuppuletta russa 'n testa, dissi: – «O chi bellu cardidduni!» buhm! e cci tirau 'na scupittata. Lu poviru Cardinali agghiummuniau(morì all'istante) senza diri ciu; Giufà allura tuttu cuntenti s'acchiappa 'n coddu(sul collo)lu cardidduni e ammutta a jiri 'n casa(lo portò con gran sforzo fino a casa). Comu arrivau a la casa, si misi a fari un sassinu(lanciare alte grida): – «Matri, matri, scinniti chi jeu sulu nu' lu pozzu acchianari lu cardiddu; è veru grossu.» Sò matri, comu 'ntisi accussì, jisau li vuci: – «Mischina mia! sa chi fici.... sa chi successi!...» e pi la prescia si sdirrùpa scala scala. Quannu va pi vidiri, ci vinni quaramai un motu(la colse quasi un accidente). – «Comu facisti! arma scilirata, a cu' ammazzasti? ora ti mànnanu a la furca.... e mori... e jeu arrestu sula mala scunsulata!... com'hê fari?... ah chi figghiu chi mi sciurtiau!...(che ho avuto in sorte)» E la povira matri si pidduliava(si dava schiaffi) tutta, s'ammazzava tutta. Giufà, alluccutu, alluccutu, all'ultimata cci dissi a sù matri: – «Ora, matri, m'aviti a diri chi su' sti specii(atteggiamenti) chi faciti; nunca(dunque) doppu chi mi dicistivu di jiriminni a caccia, e di pigghiari un cardiddu cu la testa russa, e jeu tuttu chistu l'haju fattu, viju chi stati facennu comu 'na fera(fiera), e vuliti a centu chi vi tennu.» – «Vattinni, erva vili, mancia persa(si dice di uno che cresce, mangiando, inultimente), arma dannata; comu êmu a fari ora cu stu mortu!?... unni l'urvicamu!?(lo nascondiamo)... oh chi tusciu(guaio grande)chi m'avvinni!» E la povira matri 'un si dava paci e chiancía a larmi(lacrime) di sangu. – «Nenti, matri mia, vossa 'un si scanta, cci dissi Giufà, ora lu jettu 'nta lu puzzu e cci jettu 'na pocu di petri di 'n capu e 'un si nni parla cchiu.» Accussì fici Giufà; pigghiau lu mortu, lu jittau 'nta lu puzzu e poi cci lassau jiri di 'n capu 'na quantità di mazzacani(sassi)e di cuti(ciottoli). Poi cci vinni 'n testa di jittàricci un crastu mortu e supra di lu crastu n'àtra pocu di petri grossi e giachi(ciottoli), chi lu puzzu quaramai si jinchíu. Doppu chi s'allistíu, chi pensa!?.. pensa di jiri nna lu Judici e cci cunta chi 'nta lu puzzu di lu sò curtigghiu cc'era jittatu un Cardinali mortu. Lu Jùdici sapennu cu' era Giufà cci dissi ridennu– «Vattinni va, pezzu di malunatu, va vidi soccu ha' a fari, va.» Ma vidennu lu Judici ca Giufà 'un si nni vulia jiri, e dicia sempri: «Vossa camina, vossa camina,» dissi 'ntra d'iddu: – «Cosa cc'è?» Chiamau 'na pocu di sbirri, e tutti 'nsèmmula jeru 'n casa di Giufà. Arrivati chi fòru, lu Jùdici cci dissi a Giufà: – «Scìnnicci tu stessu 'nta lu puzzu e videmu soccu(che cosa) cc'è.» – «Giufà vagghiardu (subitamente) scinniu 'nta lu puzzu e di ddà jusu cci dissi a lu Judici: – «Signuri Judici, l'acqua petri addivintau, e lu mortu è sutta li petri.» Allura li sbirri abbuscaru(presero) 'na corda e 'na coffa(recipiente grande) e si misiru a tirari li petri chi Giufà cci pruìja. Doppu un beddu pizzazzu(lasso di tempo ampio), Giufà si misi a gridari di ddà jusu: – «Me' signuri, me' signuri, a lu Cardinali li corna cci nascèru.» Lu Judici si misi a ridiri, e cu' 'na magnità la cchiù granni chi mai cci dissi: – «'Un ti nni 'ncarricari, secuta a livari petri.» e Giufà sicutava a livari petri. Quannu lu crastu fu tuttu scummigghiatu di li petri Giufà chiamau arrè(di nuovo): – «Signuri, iddu crastu è.» Lu Judici allura ci arrispunniu: – «Acchianatinni, pezzu di birbantunazzu; haju vistu quantu si' loccu; n'âtra vota 'un ti arrisicari di fari sti cosi, sai! va' travagghia, e va' bùscati lu pani senza 'ncuitari a nuddu, e vasinnò ti fazzu attaccari e ti fazzu mettiri a lu casteddu (prigione); vattinni.» Giufà arristau comu un minnali(mammalucco), lu Judici e li sbirri si nni jeru, e la povira matri di Giufà tutta cugghiuta cugghiuta, riscialau chi sò figghiu si la scapulau comu vosi Diu. Favula favula, 'un cci nn'è cchiù. Malu viaggiu quannu fu.
Raccontata da Anna Maltese di Marsala e raccolta dal prof. Salv. Struppa.



Pagine di fiabe novelle racconti popolari siciliani



Ritorna all'articolo principale

Tag:
Giuseppe Pitrè, Fiabe, novelle, racconti popolari siciliani, racconti siciliani, elenco completo fiabe novelle e racconti popolari siciliani, Agatuzza Messia, Rosa Brusca, Francesca Leto, Salvatore Salomone-Marino, Giuseppe Polizzi , Giovanni Patuano, diacronia del racconto popolare, i racconti popolari di Giufà, ipotesi etno-culturale dell'origine di Giufà, il ragazzo non iniziato, eroe greco che allontana le mosche, Cleomide di Astipalea, il contadino ilota come antico "canta la notti"


Pagine correlate a Giuseppe Pitrè

Giuseppe Pitrè

Fiabe Novelle e Racconti popolari siciliani di Giuseppe Pitrè

Agatuzza Messia


Vendita libri letti una volta su Vinted

Lettera A Lettera B-Be Lettera Bi-Bz Lettera C1 Lettera C2 A.Camilleri Casati Modignani Lettera D-E Lettera F Lettera G-Gi Lettera Gl-Gz Lettera H-I-J Lettera K-Le Lettera Lf-LZ Lettera M-Me LetteraMi-Mz Lettere N-O Lettera P Lettera Q-R Lettera S-Sl LetteraSm-Sz Lettera T Lettera U-V Lett.da W a Z AA.VV. Dizionari Guide Lista libri